Pe la geamul înghețat
al credinței mele,
trece iar colind curat,
călător spre stele.

Trec în zbor de-argint cântând
îngerii minunii,
Domnului Hristos ducând
razele cununii.

Trec păstorii fericiți,
moșii și părinții,
Domnului ducând smeriți
aurul credinții.

Trec cuminții magi plecați
peste veacul zării,
Domnului ducând mișcați
smirna ascultării.

Iar din albul lumii nins
de lumina lunii,
ca tămâia s-a desprins
zborul rugăciunii...

An de an se duc așa
solii spre Mesia,
numai din căsuța mea
n-a plecat solia.

Doamne, fă-mi din casă iar
praznic cu lumină,
ca și de la ea cu dar
solii dragi să-Ți vină!